Recrutorii de tip “wanna be” pot fi identificați ușor după comportamentul și după sfaturile pe care le oferă.
“1. Prezintă-te la interviu cu CV-ul în format hard pentru că noi suntem mai bătrâni decît tine și vrem să citim de pe foi.”
Dragă domnule dinozaur, dacă nu ai mai scos capul din peșteră de ceva vreme, te anunțăm că între timp lucrurile s-au mai schimbat pe la noi. Jungla nu mai e ce-a fost, așa că a trebuit să ne adaptăm. Ți-ar fi de folos să afli că s-au inventat niște chestii micuțe și drăgălașe cărora nouă ne place să le spunem “smartphone”, de asemenea, avem și niște “tablete” un fel de table de scris, cum erau odată vreme cele pe care scriam cu creta, doar că acestea sunt portabile și ne permit să aplicăm oriunde și oricînd la jobul mult visat. Și dacă ai avea și tu un asemenea dispozitiv ne-ai face un favor atît nouă cît și mediului înconjurător.
Apropo, ai avut vreodată curiozitatea de-a te uita prin fișa postului tău? Păi și atunci, nu știai că e de prost gust să citești CV-ul de față cu mine? Citește bine, fiindcă scrie acolo negru pe alb, așa cum îți place ție, că trebuie să te pregătești bine înainte. Sau asta a omis să-ți spună draga ta “pilă”.
Nu-i nimic, îți reamintesc acum. Cu adevărat, eu trebuie să demonstrez că merit postul pentru care aplic, în timp ce dumneata trebuie să-mi demonstrezi că mă meriți.
Cum altfel pot să-mi dau seama că voi fi prețuit și respectat, în primul rînd pentru că sunt om și în al doilea rînd pentru eforturile pe care le voi depune ca să mă asigur că vă ofer un maxim de eficiență?
“2. Adaptează-te culturii organizaționale!”
Da ce ce nu le spui peștilor să zboare, sau să se cațere în copaci?
Oare n-ar fi mai simplu dacă oamenii și-ar căuta un job care să li se potrivească din toate punctele de vedere? Sau ne place nouă așa, cu căruța dinaintea cailor?
“3. Lăsați creativitatea și spontaneitatea și veniți la interviu cu povestea pregătită.”
Eu înțeleg că tu stai mai puțin bine la capitolul “abilități de comunicare” dar eu nu șunt așa. Mie îmi place să pun întrebări, să discut, să aflu dacă merită sau nu să îmi petrec jumatate din viața în compania ta. Cred că spre binele companiei, dar și al tău personal, ți-ar plăcea să afli că interviul presupune o discuție în urma căreia convenim dacă batem palma sau nu. Ce crezi, că vin la interogatoriu și îți răspund la întrebările pe care nici nu știi de ce mi le adresezi?
Învață să privești lucrurile în ansamblu lor, și dacă vezi că nu poți, roagă-ți șeful să te trimită la un curs de perfectionare sau apucă-te de altceva. Nu-i nicio rușine să nu știi, rușine e să nu știi că nu știi.
Așadar, domnule absolvent, ține minte, viața și timpul îți aparțin, așa că decide cu grijă în mîinile cui le pui.
Mult succes în carieră!
Cu drag,
Ion
focusspeak 