Închidere

Cuvîntul de astăzi este: ÎNCHIDERE. Închiderea unei prezentări poate face totul! Poate să fie elementul care îl face pe publicul tău să exclame: „A fost genial!” sau „Ce ratare!”

E important să știi că oamenii vor reține cel mai bine primul și ultimul lucru din discursul tău. Dacă îți începi discursul cu o frază memorabilă, astfel încît publicul să devină foarte atent și curios, de ce să strici totul încheind cu fraze precum: „Nu știu cît de bine m-am făcut înțeles…”, „ Am încercat să dau tot ce am mai bun, dar…”, „Îmi cer scuze pentru eventualele greșeli…”.

De asemenea, e foarte neavantajos pentru tine să lași sesiunea de întrebări la final. De ce anume? În primul rînd, pentru că nu vrei ca ultimul lucru din prezentarea ta, acela care va fi ținut minte, să fie o întrebare. În al doilea rînd, pentru că s-ar putea ca situația să îți scape de sub control, făcînd ca în memoria ascultătorilor să rămînă tocmai acest incident tragicomic. Imaginează-ți că ai avut un discurs impecabil, ți-ai atins toate obiectivele, te simți mîndru de tine, publicul e gata să te aplaude, cînd tocmai ți se adresează o întrebare dintr-o temă pe care nu o stăpînești. Ori, mai rău, mai multe persoane din public încep să se contrazică și să se certe… Nimeni nu își dorește așa ceva!

Cel mai bine e să amplasezi o sesiune de întrebări după fiecare punct cheie al prezentării, înainte de a trece la altă idee. Bineînțeles, acest lucru trebuie anunțat auditoriului tău încă de la început. Astfel, ei vor ști că după întrebări mai urmează ceva și nu vor începe să-și strîngă lucrurile sau să părăsească subtil sala.

Așadar, ține seama de aceste două reguli de public speaking: nu încheia prezentarea scuzîndu-te pentru eventualele greșeli și nici nu lăsa sesiunea de întrebări pentru final. Execută o închidere  de maestru cu enunțarea clară, concisă a mesajului principal și vei fi gata să primești aplauzele binemeritate!